Mi-am pierdut rucsacul în autobuzul 137 și mai târziu am primit un telefon: „Ne vedem în Militari”

Stii cum este sa cobori in graba cu copilul din autobuz, sa urci repede in altul pentru cateva statii, iar la coborare sa-ti dai seama ca ti-ai uitat rucsacul cu laptop-ul si un telefon de serviciu in primul autobuz pe care l-ai luat?

Sper sa nu stii! Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Eram deja resemnat, cand m-a sunat sotia sa-mi spuna ca a fost apelata de cineva care mi-a gasit rucsacul. Incredibil, mi-am zis, dar cum a facut rost de numarul sotiei?

Am trecut ieri printr-o experienta aproape ireala. Dupa o zi de munca, mi-am luat fetita si ne intorceam acasa. Ne-am urcat in autobuzul 137. Traficul era congestionat, autobuzul plin de oameni. I-am gasit un loc celei mici si, ca sa nu incurc lumea, mi-am dat jos rucsacul din spate si l-am asezat in spatiul dintre doua scane.

Loading...

Aproape de statia Panduri am zis sa coboram repede sa luam autobuzul 268 care ne lasa chiar in cartier. Ne-am grabit sa coboram, ne-am urcat repede in celalalt autobuz si dupa cateva statii eram in cartier. Dupa cativa pasi, mi-am dat seama de prostia pe care am facut-o.

Imi uitasem rucsacul in autobuz. Am profitat ca traficul era congestionat si am alergat amandoi sa prindem din urma autobuzul 268, unde am presupus ca l-am uitat.

L-am ajuns din urma. Soferul a inteles ca e posibil sa-mi fi uitat rucsacul in autobuz si mi-a deschis prima usa. M-am uitat unde credeam ca l-am uitat, dar nimic.

Am coborat din autobuz. Intrasem in agonie. In acel laptop aveam o gramada de informatii esentiale, amintiri si acces instant catre o gramada de aplicatii, inclusiv catre cele folosite la job. Am inceput sa dau telefoane. Catre sotie, apoi la serviciu pentru a-mi schimba datele de acces. Am incercat chiar fara succes sa contectez si oficiali ai RATB.

Totul era inutil. Ma resemnasem deja, cand m-a sunat sotia sa-mi spuna ca tocmai ce a contactat-o cineva care mi-a gasit rucsacul, scrie hotnews.ro.

Dupa ce mi-a dat numarul de telefon, am stabilit cu doamna de la telefon ca ma asteapta in jumatate de ora la un centru comercial din Militari. Urma sa plece din Bucuresti. Indiciu – o masina cu numar de Giurgiu.

Loading...

Am sunat sunat repede un prieten sa ma duca cu masina. ‘Stii vorba aia: Prost sa fii, noroc sa ai? Ti se potriveste de minune! Cum frate sa-ti pierzi rucsacul cu laptop si telefon, in Bucuresti, si la cateva zeci de minute distanta sa te sune cineva ca ti-a gasit rucsacul?, mi-a spus in masina prietenul.

In 20 de minute eram in parcarea hipermarketului din Militari si faceam cunostinta cu cei care mi-au gasit rucsacul: la volanul masinii era tatal, in dreapta – sotia, cu care vorbisem la telefon, si in spate fata lor – o adolescenta, care s-a dat jos din masina si mi-a inmanat rucsacul.

Le-am multumit mult si am incercat sa le ofer o suma de bani ca rasplata, dar am fost refuzat categoric. „Fiti amabili, va rog!”, am intrebat eu. „De curiozitate, cum ati aflat numarul sotiei mele, ca nu aveam acte si niciun indiciu in rucsac.”

Tatal a aratat zambind catre adolescenta: „Fata noastra se pricepe la lucruri dintr-astea!”

M-am uitat mirat spre ea. Cum nu gasise niciun indiciu al cui ar fi rucsacul si-a incercat norocul tastand adresa unui magazin online asa ajunsese la sotia mea.”Imi cer scuze ca v-am rascolit putin prin laptop si lucrurile din rucsac.”

„Nu-i nimic!”, am raspuns. Le-am multumit din nou pentru tot si ne-am despartit. Pe drum ma tot intrebam, cum Dumnezeu a intrat pe contul facut de sotia mea pe magazinul online. Nici nu stiam ca are asa ceva, dar nici nu-mi pasa. Important era ca totul se rezolvase.

Astazi, mult mai linistit, am vrut insa sa aflu cum a reusit. Am deschis browserul Mozilla Firefox si m-am uitat in istoria actiunilor. Nicio accesare recenta a magazinului online.

Am deschis apoi browserul Google Chrome. Nici aici nu era nimic in istoria actiunilor. Apoi mi-a trecut prin minte sa tastez numele magazinului online in adresa browser-ului si imediat s-a afisat un link mai vechi care ducea catre contul sotiei.

M-am minunat din nou. Cine s-ar fi gandit sa tasteze in browser adresa unui magazin online in speranta ca il va gasi pe cel care si-a pierdut laptopul? Eu unul, nu. Si totusi, o adolescenta a reusit sa faca asta, contra cronometru – din masina, printre cumparaturile facute de familie, in cateva zeci de minute.

Jos palaria pentru astfel de tineri, care stiu sa-si foloseasca in bine competentele digitale!

Exista inca speranta!

Loading...